Vai al contenuto

Dantersasc

Da Wikipedia
Articul per Ladin Gherdëina
Dantersasc cun la sosta de Dantersasc.
Dantersasc te na pitura de Konrad Petrides dl 1908.
La Sosta de Dantersasc cun la furcela de Sasplat.
I Cin Dëic y l dlacier dl Grohmann tl 1900.

Dantersasc ie la pert dla Grupa dl Saslonch danter i crëpes de Saslonch y Sasplat[1]. Dantersasc vën nce dit ala gran valeda danter l Saslonch y Piz Antersasc y che fina al'auta cun l Dlacier dl Grohmann y la Furcela de Saslonch. La pert basa, Paiuel de Dantersasc, a nord ie nce na pastura.

Geografia

[mudé | muda l codesc]

La pizes de Dantersasc ie i Cin Dëic (2996 m.s.l.m.), l Sas da Duman (Grohmann) (3126 m.s.l.m.), la Piza da Mesdì (Innerkofler) o Punta Pian de Sas (3098 m.s.l.m.), a nord la Torre Lisa y la Piza Antersasc (2825 m.s.l.m.), a uzidënt l Dënt (3001 m.s.l.m.). Japé de chësta pizes a nord ie l Paiuel de Dantersasc, a urient ie la Furcela de Saslonch y a uzidënt la Furcela de Sasplat. Uniuna de chësta pizes ie taiëda da furceles che ie la Furcela di Cin Dëic, la Furcela dl Grohmann y la Furcela dl Dënt.

Dantersasc da sud

[mudé | muda l codesc]
Sosta Toni Demetz

Frabicheda da Giuani Demetz da Iman l ann 1954 y tlamà "Rifugio Toni Demetz" n lecurdanza de si fi mort sun Saslonch. Sa la sosta rua na furnadoia cun cabines che muef dal Jëuf dl Sela, y che vën metuda a jì me d'instà.

Sosta de Dantersasc (2252 m.s.l.m.)

Giaurida l prim iëde tl 1894 dal DÖAV de Viena, iela unida desdruda de mei dl 1901 da na levina y fata su inò tl 1903. Tl Museum de Gherdëina ie da udëi l prim liber di ghesc dla sosta de Dantersasc drët nteressant nce per i biei dessënies de Emil Terschak[2].

Da Mont de Sëura y Piz Ciaulonch. Dai Plans de Cunfin, troi n iëde tlamà “Santnerweg”. Da la Sosta de Dantersasc van inant sun Furcela de Saslonch o al Saslplat tres l troi Schuster (via nfiereda).

  1. Nosc Saslonch y si chëurt. Calënder de Gherdëina 1965, pl. 46.
  2. Ingrid Runggaldier: L prim liber di ghesc dla sosta de Dantersasc. Calënder de Gherdëina 2014, pl. 42-53.

Bibliografia

[mudé | muda l codesc]
  • Josef Kostner, Gregor Prugger: Cherta de Ciandevaves y de Ciandepinëi. Calënder de Gherdëina 1974, pl. 124-125.
  • Chemun de Santa Cristina - cherta topografica y cherta ortofoto cun i toponims ladins. Istitut Ladin Micurá de Rü 2005, ISBN 88 8171 064 1.
  • Claudia Schrott: Traverseda dla grupa dl Saslonch. Calënder de Gherdëina 2004, pl. 135-137.

Cëla ence

[mudé | muda l codesc]