Vai al contenuto

Dlieja de San Antone (Urtijëi)

Da Wikipedia
La dlieja cun l autere de juebia dai Andli.
Articul per Ladin Gherdëina


La dlieja de San Antone ie na dlieja a Urtijëi te Gherdëina, dedicheda a San Antone de Padova. La ie fabricheda te stil Renascimënt y ie tl zënter dl luech sun plaza de Sant'Antone, a chëla che la ti da si inuem. La ie na dlieja catolica ma per n valgun ani, ntëur l 1990, iel states tenides encé funzions protestantes tla dlieja.

La dlieja vën numineda per l prim iëde te n documënt dla dlieja da Sacun dl 1430. La dlieja da sën ie unida fabricheda danter l 1673 y l 1676 y ie stata benedida tl 1680 dal vëscul de Persenon Paulinus Mayr. La à custà 1533 reinesc y 42 kraizeri.

Tl 1874 iela stata dertureda per l prim iëde cun dunazions de Franz Prinoth, y tl 1959 n segondo iëde dal moler Viktor Pitscheider de Menza. Dal 1985 al 1986 ie la dlieja mo n iede unida dertureda cun l lëur ulenter dla cumpania di scizri de Urtijëi y cun dunazions de scioldi de privac[1].

La dlieja dedora

[mudé | muda l codesc]

L ciampanil cun la piza a ciola ie aut 29 m. L tën trei ciampanes. La dlieja ie 12,10 metri longia y 7,2 metri lergia. Sun pert dedora a sud iel depënt n ëura da surëdl.

La pert dedite

[mudé | muda l codesc]

L gran autere ie dl 1800 tl stil neoromanich cun na pitura che raprejenmtea San Antone tla preghiera dl moler dla Svizra Melchior Paul von Deschwanden dl 1850. Dales pertes dl autere ie doi statues di sanc Durich y Ruprecht firmedes da Johannes Vinazer 1684. Chisc doi sanc fova tla gran dlieja de San Durich nchina ca l 1850.

I pitli auteresc ie ënghe dl 1850 cun pitures de Josef Moroder da Jumbiërch y che raprejentea a man drëta la Madona y a man ciancia l Arcangiul Michiel. Chisc doi auteresc à mo cater cëves de angiuli zipei da un dla familia Vinazer dl dejesetesim secul.

Tla cater nisces dla canssla baroca iel 4 figures de evangelisc.

Al auta tla dlieja taca 12 chedri di miraculi o dla vita de San Antone dl dejesetesim secul y aldo de Tresl Gruber iesi depënc da Dengler de Gudon o Tegler de Funes[2] [3].

Te na grota de Lourdes a man ciancia, fata ora cun sasc y cristai abinei sun Mont de Sëuc da n beneficiato seniëur Sebastian Senoner de Urtijëi, ie na Madona de Ferdinand Demetz y na Bernardette de Jocl Crepaz.

Autra scultures tla dlieja ie San Francësch de Ludwig Moroder dl 1914, n Sant Antone de Pauli Moroder, depënt da Max Stuflesser, dunà de gra per vester inò a cësa do la prijunia dai tudësc tla segonda viëra mundiela dl 1945 y n relief cun la Trinità de Vinzenz Moroder-Resciesa (1910), na cumposizion de San Antone che dà l pan de Jocl Crepaz duneda da Pepi Rifesser.

Sul Parëi dedora a sud ie te na niscia na statua baroca de San Nepomuck y sëura rëjes n San Antone.

Vieresc

[mudé | muda l codesc]

La dlieja à sies vieresc fac dala Tiroler Glasmalerei & Kathedral Glas-Hütte de Dispruch, apustei ai 28 de agost dl 1874 y na roseta sëura rëjes cun scrit dla dunazion dla firma Insam Brida de Urtijëi[4].

La dlieja ie sota defentura sciche monumënt de Südtirol[5].

  1. Werner Mahlknecht: Nëus cumedon ca la dlieja de S. Antone. Calënder de Gherdëina 1988, Union di Ladins de Gherdëina, Urijëi 1987.
  2. Margareth Runggaldier Mahlknecht, Karl Mahlknecht: St. Ulrich in Gröden – Kirchen und Kirchengeschichte. Eine Text- und Bilddokumentation. Athesia Verlag, Persenon 1992, pl. 126
  3. T.G. (Tresl Gruber): La Dlieja de Sant'Antone a Urtijëi. Calënder de Gherdëina 1962, Union di Ladins de Gherdëina, Urtijëi 1961, pl. 46.
  4. Comunicazion persunela de Gernot Fussenegger dla Firma Tiroler Glasmalerei.
  5. Dlieja de San Antone monumënt sota defentura de Südtirol.

Bibliografia

[mudé | muda l codesc]
  • Margareth Runggaldier Mahlknecht, Karl Mahlknecht: St. Ulrich in Gröden – Kirchen und Kirchengeschichte. Eine Text- und Bilddokumentation. Athesia Verlag, Persenon 1992 (tudësch).
  • Eugen Trapp: Kunstdenkmäler Ladiniens. Gadertal. Gröden. Fassatal. Buchenstein. Ampezzo. Verlag Istitut Cultural Ladin Micurà de Rü, San Martino in Badia/San Martin de Tor (BZ) 2003, ISBN 88-8171-044-7, pl. 186–194 (tudësch).
  • Edgar Moroder, Wolfgang Moroder: Die Antoniuskirche in St. Ulrich. Verlag Typak GmbH, St. Ulrich 2019, ISBN 978-88-944968-0-2 (tudësch).