Dlieja da Sacun

Da Wikipedia
Jump to navigation Jump to search
Articul per Ladin Gherdëina Val Gardena dall'alto.JPG
La dlieja da Sacun cun l Saslonch a Urtijëi
La dlieja dovia cun l presbitere
L cusé da Sacun sun la capela di saudëies a Urtijëi.

La dlieja da Sacun ie la prima dlieja fabricheda te Gherdëina tla frazion da Sacun tl chemun de Urtijëi.

Storia[mudé | muda l codesc]

La dlieja, che sta tamez al bosch, ie pra l Troi Paian, n vedl troi che purtova dala Val d'Isarch ite te Gherdëina y via per i pasc tl Venezian. Daujin ala dlieja, sul col de Pincan, fova nce l Ciastel Stetteneck di nëubli de Jevun. L patron dla dlieja ie San Iacun, che ie encé l patron di viandanc y pelegrins. Te n documënt cunservà tl British Museum a London iel scrit che ai 18 de agost dl 1283 dajova l vëscul Aegidius de Aemonia ai viandanc, che se pistova tla dlieja da Sacun, 40 dis de nduljënza („convenientibus ad Capellam sancti Jacobi in Staeteneke“)[1].

Tl ciampanil dla dlieja ie da udëi la data 1181. Jakob de Stättenecke scrisc dla dlieja l prim iëde tl 1325.

Tl 1366 ie vardù ju l tët dla dlieja y tl 1440 ie la dlieja stata dertureda tl stil tertgotich.

Te n inventar dla dlieja da Sacun d1 an 1586, che ie pona ruvà a vel maniera a Londra tl British Museum, ie scrita la gran cumpëida de relichies, che la dlieja da Sacun ova mo ntlëuta. La prima nutizia de chësc documënt ie che bel Iacun Stetnecker, che fova 1 fi de Gebhard Stetnecker y che ie documentà te documënc storics dl ann 1289, 1290 y 1312, se à prià ca da vësculi y cardinai a Roma (42 vëscui y 7 cardinai) nia mé ndulgënzes, ma nce na gran cumpëida de relichies per la dlieja da Sacun y che ël nstës les â purtedes da Roma adalerch per les mëter ti autersc de “si” dlieja. [2].

Lijëndes[mudé | muda l codesc]

Aldo dla lijëndes fova stac i uciei a dí ulache la dlieja dassova uní fabricheda[3].

A Urtijëi ie cunserveda tla cësa Luis Trenker na vedla ciampana, n ti disc l cusé da Sacun dl 1300, che tacova tla dlieja da Sacun fin canche, ntan la prima viëra mundiela, n saudé ti ova stluptà nsci da ti fé na sfënta. Giut à chesta ciampana tacà tla capela di saudëies a Urtijëi, sën taca iló na copia. Chësta ciampana ie stata fata danter 1 1300 y 1325 a Unieja dal maester Manfredinus. L ie nsci bèndebò segur che nosta ciampana ie danter la piu vedles de Sudtirol. Aldò la lijënda tacova chësta ciampana tl ciastel de Stetteneck y, do che l ciastel fova uní desdrù, ova n manz giavà ora la ciampana ti bujes de Pincan[4] [5].

La gran ciampana dla dlieja da Sacun ie vedla, la à mo seniëda la data 1565.

La dlieja dedora[mudé | muda l codesc]

Sul parëi da pert dl surëdl ie da amirè doi gran depënc a frësch cun San Cristoful y cun l Crist dla dumënies (Crist cun ntëurvia y picëi che fesc chiche lëura la dumënies)[6].

Sëura la pitla rëjes ie depënt na Madona dl bon cunsëi y n'ëura da surëdl. Dovia sëura l presbitere y sëura n viere turond ie depënta na crëusc de cardinal. Dut ntëur dlieja ie depëntes la stazions dla via crucis tl stil rococó.

Ntëur dlieja ie na pitla curtina, ulache ie suplida la jënt da Sacun, danter chisc l scultëur Vinzenz Peristi y l'alpinist Vinzenz Malsiner de Prà.

La dlieja dedite[mudé | muda l codesc]

Depënc a frësch dla scola de Persenon dl 15ejem secul dl presbitere.
Depënc a frësch dla scola de Persenon dl 15ejem secul dl arch triunfal.

L self dla dlieja ie 11,30 m. lonch, 7,75 m lerch y 8 m. aut.

L cor ie curì da afrësc dl 15ejem secul dla scola de Persenon. I auteresc ie barochs cun copies de statues dla familia di Vinazer. La drëta statues ie da udëi tl Museum Gherdëina a Urtijëi[7]. Chësta copies ie states fates per debant dai scultëures de Gherdëina dantaldut de gra al cruziamënt de Zenz Mussner dl Scizr tl 1972. Tl 1978 ie stata inò tla dlieja da Sacun na gran rubaria ence dla pitures di pitli auteresc. Chëstes ie pona unides fates do. [8].

Tl Museum Gherdëina taca ncé dal 1960 l drap dla pascion dl 1600, che univa zacan tacà sù te dlieja tl tëmp de curëisema dan l autere. L drap, depënt cun culëur de tempera sun tëila de lin al scumenciamënt dl 17ejem secul, mostra 24 chedri cun szenes che va dala ntreda de Gejù a Gerusalem nchin ala Resurezion y festa de Pasca de Mei[9].

La pitura dl gran autere ie de Franz Sebald Unterberger dl 1751. L ie na copia de Bruno Perathoner, l uriginel ie tl Museum Gherdëina. A man ciancia dla cansla, n lëur de Ciascian Vinazer, ie depënc a frësch plutosc mel cunservei che conta dla lijënda de Jacun de Stetteneck te si viac a Santiago tla Spania. I pitli auteresc barocs à sëuravia scultures de angiuli drët nteressantes. Gran lëur de derturamënt ie stat fat ti ani 1995-1997. Dales pertes dl arch triunfal, scundudes do i pitli auteresc, ie states metudes a lum autra pitures a frësch dl stil de chëles dl presbitere. A man drëta la adurazion di Trëi Rëiesc, dessot n S. Lenert y n S. Ingenuin (vëscul de Persenon). A man ciancia la nascita de Gejù y dessot mo doi sanc. Dala pert dl parëi cun la cansla an mo metú ala lum n depënt a frësch de vëscul, che fova stat enghe curí da na man de ciauc[10] [11].

Chedri dla lijënda de Jacun Stetteneck tla Spania.

Sula pert a man drëta dl self dla dlieja iel da udëi na scultura de lën depënta de San Iacun fata da Sepl Rifesser da Stufan tl 1900.

Do n vedl banch dl baroch an abinà tla dlieja n depënt, bonamënter dl 1500, de na cripl cun i trëi rëiesc. La pert depënta che ie da udëi à la mesura de 120x80cm. L depënt ie sën al segur tla calonia de Urtijëi [12].

Notes[mudé | muda l codesc]

  1. Toni Sotriffer: L plu vedl documënt dla dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 2002, pl. 45.
  2. Toni Sotriffer: La relichies tla dlieja da Sacun y Iacun Stetnecker. Calënder de Gherdëina 2003 98-103.
  3. Ladinische Sagenwelt.
  4. Tobia Moroder: L cusé da Sacun. Calënder de Gherdëina 2010, pl. 42
  5. Tobia Moroder, Stefan Planker: Magister Manfredinus me fecit, Museum Ladin Ciastel de Tor, San Martin de Tor, 2009. ISBN 88 89255 30 7.
  6. C.M. (Cristl Moroder): S. Cristoful sun la mureda dla dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 1982, pl. 3.
  7. Na bona idea realiseda (La copies dla scultures Vinatzer per la dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 1973, pl. 72.
  8. Śepl Mussner, Vinzenz Mussner, Malia Obletter da Cudan: La Dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 1981 pl. 46.
  9. Museum de Gherdëina: L Drap dia Pascion ora dla dlieja da Sacun Calënder de Gherdëina 2003 pl. 43
  10. Elisabeth Piccolruaz: Dertureda dla pitures dla dlieja da Sacun Calënder de Gherdëina 1999, pl. 138-141.
  11. Helmut Prinoth: I auteresc dla dlieja da Sacun vën derturei. Calënder de Gherdëina 1999 pl. 142-143.
  12. Bruno Perathoner y Albert Moroder: L depënt a uele sun lën dla dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 2012 pl. 96.

Bibliografia[mudé | muda l codesc]

  • Thea Oschinsky: Das Urbar der St. Jakobskirche in Gardena von 1487. In: (Bozner) Jahrbuch für Geschichte, Kultur und Kunst. Bozen 1934.
  • Franz Prugger: L Archif dla dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 1950, pl. 64.
  • Tresl Gruber: La dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 1954, pl. 36-57.
  • Leo Crepaz: La Storia dl Grof da Sacun. Calënder de Gherdëina 1954, pl. 63.
  • Margareth Runggaldier Mahlknecht, Karl Mahlknecht: St. Ulrich in Gröden – Kirchen und Kirchengeschichte. Eine Text- und Bilddokumentation. Athesia Verlag, Persenon 1992 (tudësch).
  • Toni Sotriffer: L plu vedl documënt dla dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 2002, pl. 45.
  • Eugen Trapp: Kunstdenkmäler Ladiniens. Gadertal. Gröden. Fassatal. Buchenstein. Ampezzo. Verlag Istitut Cultural Ladin Micurà de Rü, 2003. ISBN 88 8171 044 7, pl. 186–194 (tudësch).
  • Verena Niederegger Senoner: La scuviertes nueves sun l drap dla pascion da Sacun. Calënder de Gherdëina 2014 pl. 77-84.
  • Ulrike Maierhofer: L ciampanil dla dlieja da Sacun ie unì derturà su. Ntan i lëures àn giatà tla codla d'or suinsom dl ciampanil dla dlieja n documënt drët nteressant. Calënder de Gherdëina 2017, pl. 122.
  • Franzl Moroder da Costa: La dlieja da Sacun. Calënder de Gherdëina 2018, pl. 92.