Ferdinand Stuflesser
Articul per Ladin Gherdëina |
Ferdinand Stuflesser (*1855 ; † 1926) ie stat n frabicadëur de auteresc y ferlëigher a Urtijëi.
Si pere Johann Evangelist Stuflesser fova bel n marcadënt che viagiova tres l'Europa y che ie mort a Marseille. Si loma fova Madalena Kostner da Bula.
Ferdinand Stuflesser ie stat danter i majeri ferlëigheri de Urtijëi coche, Sepl Rifesser da Stufan, Sepl Runggaldier da Passua, Janmëine Demetz da Furdenan, Zenz Prinoth da Brida, Franzl Martiner da Cuenz, la firma Insam Prinoth y i fredesc Franz Moroder y Alois Moroder (firma Gebrüder Moroder). Chisc ova nce cumprá tl 1904 la gran firma per fé auteresc Simmler a Offenburg te la Germania daujin a Strassburg. Do che Johann Baptist Purger ova fabricà a si spëises l stradon nchin a Pruca y che Ferdinand Demetz ova dat n gran svilup al enseniamënt dl ert tla scola, se ova do i ani 1880 dassën svilupà l'ndustria de aredamënt dla dliejes dantaldut cun i auteresc y i sanc. Te chëi ani univel nce fat tla firma Stuflesser te un n an 70 auteresc.
L cunià de Ferdinand Stuflesser, che ova maridà la sor Johanna, fova Alois Kostner, n moler che ova n gran lëuratuere cun fina 24 lauranc per depënjer auteresc daujin al puent dl Ruf de Sant'Ana tla cëses Pana a Urtijëi[1].
Ferdinand fova gën de viac y l fova ruvà nce nchin a Moscau. Nscila ovl scumenciá a vënder i auteresc ora per l mond.
Dal 1890 al 1893 iel stat sëurastant dl chemun d’Urtijëi[2].
Ferdinand à lascià fé dl 1906 l gran autere tla capela nueva dl Cuer de Gejù tla dlieja de Urtijëi.
Notes
[mudé | muda l codesc]- ↑ Alois Kostner, Maler de auteresc a Urtijëi.
- ↑ Ambolc y sëurastanc de Urtijëi dal 1812https://lld.wikipedia.org/w/index.php?title=Wikipedia:Defekte_Weblinks&dwl={{{url}}} Seite nicht mehr abrufbar], Suche in Webarchiven: Template:Toter Link/Core[http://timetravel.mementoweb.org/list/2010/Kategorie:Wikipedia:Vorlagenfehler/Vorlage:Toter Link/URL_fehlt
Cëla ence
[mudé | muda l codesc]Bibliografia
[mudé | muda l codesc]L.D.: Bera Ferdinand Stuflesser de Petlin. Calënder de Gherdëina 1972, pl. 16.