Leteratura ladina

Da Wikipedia
Jump to navigation Jump to search
Articul por Ladin Gherdëina Val Gardena dall'alto.JPG

Na leteratura de mendranza ne ie nia "mëndra"[mudé | muda l codesc]

La leteratura ladina ie documenteda cun operes de n cër pëis dala prima pert dl Otcënt inant, scebën che l ne mance nia documënc de carater pratich plu antics. Sce cunscidron la tradizion orala, ie la lijëndes ladines segurmënter scialdi antiches, n miena nchinamei di tëmpes preromans. La situazion particulera dla mendranza ladina, cun n pudëi politich y culturel da ora de cà, cun mé n pitl cërtl de inteletuei y zënza n zënter urban ladin, spiega ciuldì che la leteratura fosse documenteda tan tert, a desferënzia dal Friul, cun documënc letereres bele tl Medieve y di Grijons, cun na cërta produzion almanco dai tëmpes dla Reformazion inant.

Tl meterman se tratovel, tl cajo dla leteratura ladina, plutosc de poejies de ucajion, de satires, de vel pez teatral populer. Permò via per l Otcënt, sota la influenza dl Romantizism europeich, ie unida a sl dé na produzion leterera, dantaldut lirica y epica (Angelo Trebo, Jan Batista Alton) de livel aut.

La esperienzes traumatiches dla doi gran vieres y dla ditatures ne à nia judà la produzion leterera ladina, che ova nce l problem de vester scrita te cin' idioms desferënc y de avëi perchël n publich plutosc pitl. La dejunion y la despartizion danter i Ladins se fajova perchël sentì nce tl ciamp leterer. Permò do l 1945 vën do ca na generazion de scritëures che cialova sëura la sief de si valeda ora y se cunfruntova cun la tendënzes y idees plu modernes a livel internaziunel. L ie bën vëira che la leteratures dla pitla mendranzes à suvënz la tendënza a se stlù ite te tematiches locales, a se limité datrai a na vijion parziela de "leteratura dl ncësa", ma l ne muessa nia for vester nscila. L ie nce mesun se cunfrunté cun tematiches y questions universeles, adurvan l mesun de na rujeneda de mendranza: l depënd dal autor y nia dal lingaz!

L scumenciamënt dla leteratura ladina te Gherdëina[mudé | muda l codesc]

Ujep Antone Vian

L prim autor documentà che scrisc cun carateritiches letereres te Gherdëina ie bën Matie Ploner (1770 Urtijëi-1845 Persenon)[1]. L fova ugrister y maester a Urtijëi, plu tert se n fovel trapiná a Ciastel. Dl 1830 fovel uní cherdà a Persenon coche nseniant de mujiga y urganist. De si produzion lecurdons sies stories per ladin, deplu poejies de ucajion y satiriches, danter chëles sauta ora “La vedla muta” per savëi formal y umoristich. Si produzion ie scialdi persunela y se urientea al rujené dla jënt de Gherdëina de si tëmpes. Per l rest iel te chëi ani plutosc na produzion didascaliaca de nseniamënt dl popul da pert de prevesc. Da auzé ora ie l curat Ujep Antone Vian che dà ora n liber sun la rujeneda de Gherdëina per tudësch “Gröden, der Grödner und seine Sprache”dl 1864. N valgun pec de prosa de n bon livel artistich vën dala pëna dl ambolt de Urtijëi Franz Moroder, p.e. N vödl jagher. Na persunalità artistica da auzé ora ie Leo Runggaldier (1888-1961) cun si “Stories y cianties per kei de Gerdeina” (sic!) l ie l autor dl inn de Gherdëina.

Leteratöra ladina tla Val Badia[mudé | muda l codesc]

Jan Batista Alton

Le pröm scrit che la Val Badia á por le momënt da mostré sö è na ordinanza dl vësco Kaspar Ignaz Künigl i pröms agn dl 1700[2]. Cun chësc proclam, metü jö te n lingaz moscedé ladin-talian-todësch, orô le vësco da Porsenú lascé al savëi ala jënt dla Signoria de Tor co che ara â da se comporté respet ai bosć, ala ciacia y al diejo. Impormó passa 100 agn plü tert, tla pröma pert dl secul XIX., ciafunse spo i pröms scric de na zerta importanza ince leterara. Por le svilup dla leteratöra y di stüdi de lingaz ladin tla Val Badia é importanc i laurs de Micurá de Rü, Janmatî Declara, Jan Batista Alton, Angelo Trebo, Siur Antone Pizzinini, Franzl Pizzinini, Jepele Frontull, Siur Ujöp Pizzinini,Ziprian Pescosta, Angel Morlang, Silvester Erlacher, Lejio Baldissera.


L Romantizism tla leteratura europea y ladina[mudé | muda l codesc]

L gran muvimënt romantich europeich à nce lascià si fusties tla leteratura ladina, scebën che te formes y te tëmpes scialdi desferënc che no tla majera leteratures dl cuntinënt.

Sce ti Paejes Tudësc, ulache l muvimënt ie nasciù ala fin dl Setcënt dal Sturm und Drang iel deventà dominant per dut l Otcënt , ruvan ite cun la Neoromantik scialdi inant tl Nuefcënt y cun autra formes coche la Neue Innerlichkeit nchina a aldidancuei, possen dì che tla Ladinia se al permò sentà sëura defin cun Angelo Trebo (1862-1888), chël uel dì te n tëmp scialdi tardif y cun formes che pudon raté tert-romantiches.

Friedrich Schlegel

Aldò de Friedrich Schlegel, te na si cunesciuda definizion dl 1798 fova la poesia romantica turmenteda, dramatica, defin autramënter de chela sarëina y armoniëusa di antics. Chësta definizioni e mo plu sorisseda polemicamënter da Goethe nstës che se tol a dì che l Romantizism ie la pert amaleda, l Classizism la pert sana dla leteratura. Chësc muessa bën nes fé pensé do, sce tla Franzia vën Goethe datrai mo ratà danter i autores romantics, ma chël ie plutosc mé per gaujia de si “Leiden des Jungen Werther”, che ie pu n prodot proto-romantich, dl Sturm und Drang!

La parola tudëscia Romantik ie pona unida repurteda coche Romanticism tla Inghiltiera y Romantisme tla Franzia, scebën che la fosse nasciuda coche terminus despriejënt propi danter i Ingleji per descrì i romances, la stories fantastiches de ciavaliers, dalonc dala vita reala. Ma scebën che l ie belau n secul danter la nasciuda dl Romantizism y la puecia poejies de Angelo Trebo, possen dì che si poetica ie defin romantica, cun si sentimënt de mueia, daujin ala mort y ala nuet, cun si sentimentalism desperà, cun si jol poetich tla natura y tl mythos: duc elemënc tipics de na sensibilità romantica, coche la udon sëura duta Europa, da Shelley a Keats, da Byron a Coleridge, da Tieck a Novalis, da Eichendorff a Lenau per ruvé al pessimism cosmich de Giacomo Leopardi tla Talia[3]. Dloch te chisc poec pudons usservé la spartizion dala armonia, la dissonanz, l contrast, l mel de viver…

La persunaliteies dl Romantizism despriejea la imitazion che fova la fundamenta dl’ ert classica. Per ëiles valova mé la criazion uriginela, l “genius” dl “daimon” criatif. Da chesc cumpurtament ven suvenz n sentiment de titanism dl poet che se sent belau coche n profet de tëmpes nueves, sanbën nia capì dala gran massa di imitadëures banai… Ma l poet romantich possa nce se paré da chësc mond net nia plajëul cun si ironia romantica, cun si tëutes y satires, coche tl cajo de Heinrich Heine. Ma n possa bën dì che te uni nazion l Romantizism ebe giapà si culëur y si sëur particulera: nscì vëniel nchinamei dit che l Romantizism talian ne fova nia propi defin romantich, ajache l à n si carater plu conziliant danter l Illuminism y la nueva vijions romantiches dl Otcënt; ma l bastëssa pensé ala mujiga y ala operes de Giuseppe Verdi, per se rënder cont che l Romantizism talian ie stat n muviment scialdi vif y uriginel.

Ne dausson nianca limité l Romantizism mé a si tëmp storich, davia che si autores ratova poec romantics sui generis nchinamei Dante y Shakespeare! Tlermënter la sortes de leteratura plu slargeda ora danter i autores romantics ie la lirica de carater persunel o esistenziel y l romann storich.

Angelo Trebo

La poesia devënta defin n fat individuel, tant che suvënz chierela de se dlibré dala formes classiches antiches rimedes per se lascé jì ala ciancia naturela di sentimëne che n sënt dedite: chësc ie l cajo dl majer poet lirich talian, Leopardi, che intitulea si poejies, propi “Canti”. La lidëza metrica de chësta cianties liriches ie l majer contribut de Leopardi ala poesia italiana nchina aldidancuei. Chël uel dì che la poesia se dlibrea dal corsett dla formes dates dant dal canon classich, nce la forma dla poesia devënta subietiva, coche dij Hegel.

Max Tosi

L’ autra gran nueva tla leteratura ie l gran romann storich, che arjonj si forma plu auta te Walter Scott, ma che nes mostra de biei ejëmpli de Stendhal, Balzac, Manzoni y pona plu tert cun Victor Hugo y nchinameio Lew Tolstoj tla Ruscia. Iust tl romann storich vën a lum suvënz la idea romantica dl “spirt de n popul”, coche l vën nce teorisà da Karl Felix Wolff per i Ladins te si Lijëndes dla Dolomites.

Iust la scuvierta dl Mythos, dla vedla lijëndes populeres ie tipiches dl tëmp romantich, scebën, che tlo toleles su idees plu vedles de Herder sun la “Volksseele”. N auter aspet fundamentel dla poetica romantica ie si relazion cun la natura, che ne ie nia plu la natura tipiseda de Vergil dla Ecloghes o Georgiches, ma na natura che respiedlea defin i sentimënc turmentei dl poet romantich, sciche pudon usservé ti Nachtlieder de Eichendorff, de Trebo y de Leopardi. Per la leteratura ladina ie perchël l Romantizism de mpurtanza fundamentela, tant che la ne i emo nia defin stata bona de se desgatië da chësta arpejon, coche pudon udëi te tan de poec dla “Heimatliteratur” ladina che scrij mò ncueicundi[4].

L ne ie nia n urt che Angelo Trebo sibe stat l prim gran poet lirich ladin cun si arpejon romantica, sciche l ne ie nia n cajo che al mëter man dla leteratura ladina do la segonda gran viera sibe Max Tosi, che interpretea elemënc romantics tres esperienzes y formes simbolistiches y decadentistiches.

Bonamënter sons duc descendënc y erpesc dl Romantizism, y chësc ne vel nia mé per i poec ladins…

Autores y muvimënc da aldidancuei[mudé | muda l codesc]

Do I "classics" dl Nuefcënt, sciche Max Tosi, Frida Piazza, Felix Dapoz y Luciano Jellici, iel unì do cà na lingia de autores che à purtà a deplu inovazions tla leteratura ladina dla Dolomites.

L protest soziel y politich ie unì representà satiricamënter da Josef Kostner te si "Cun lizënza".

Na grupa de scritëures de Gherdëina se à dat ju cun problematiches dl viver y dl mond spirituel y persunel; tlo lecurdons Rut Bernardi ("Lëtres te n fol", "Gherlandes de sunëc"), Marco Forni ("Nia y mpue de plu"), Roland Verra (" L cudejel di dis y dla sajons","Dërc y storc", "Sun lim de plata", "Plates de calender" "Te me ancontes sën", "Mpue de zes", "La rojules tardives").

Danter i autores plu atives tla leteratura ladina da aldidancuei iel da nunzië Ivan Senoner ("La ueia de pië via", "Tré l'ega", "Dumbries de Col de Flam", "Fabio", "L fova n iede te Gherdëina", "L testamënt dl lëuf"), che venciù deplù pesć pra cuncorsc leterers cun si romanns storics y de carater soziocritich.

Na gran produzion à da mustrà su sibe tla poesia che tla epica Iaco Rigo de Mareo. Tla Val Badia lecurdons nce Cristina De Grandi, Christian Ferdigg, Carlo Suani, Ruth Videsott, Paul Zardini, Daria Valentin y Tresele Palfrader.

Tla Val de Fascia iel da nunzië Claus Soraperra, Vigile Iori y Stefen Dell'Antonio.

Scritëures de Gherdëina y dla Val Badia[mudé | muda l codesc]

leteratura ladina http://vll.ladintal.it/applications/textanalysis/writingList.jsp

Scritëures de Fascia[mudé | muda l codesc]

Scritëures da Fodom[mudé | muda l codesc]

Wikisource[mudé | muda l codesc]

2.4 Fodom Storia dla leteratura ladina/2.4.0.

Plates cunliedes[mudé | muda l codesc]

Leteratura

Notes[mudé | muda l codesc]

  1. Cultura Ladina, Lois Ellecosta, Intendënza Ladina, Balsan, 2007, pl. 97
  2. Cultura Ladina, Lois Ellecosta, Intendënza Ladina, Balsan, 2007, pl. 94
  3. Roland Verra, Ancuntedes, Departimënt Educazion y Cultura Ladina, Bulsan, 2011
  4. Rut Bernardi, Paul Videsott, Geschichte der ladinischen Literatur I, bu press, Bozen, 2013